Daca toti sunt tristi tu fi fericitsi daca toti sunt la fel tu fi diferit ! |
||||
poezii Adrian Simon o toamna rece si-un suflet tristun inceput de toamna trist si rece,sentimente care se vor pierde in trecut,timpul care greu, dar sigur trece,si o poveste care sa pierdut, demult...orasu parca doarme in tacere,vantul clatina copacii si-i dezbraca,un suflet care zace, de ura si durere,privind ce o inconjoara se uita trist si pleaca.facandu-i-se dor de ochii lui cei dulcisi de primavara infloritoare,oftand, tu timpule unde te duci?asteptand o toamna, rece si nepasatoare.mergand pe aceeasi alee, unde sau cunoscut,un piesaj trist, copacii incep sa moara,se opreste brusc si rascoleste in trecut,clipe care erau frumoase, aveau incet ca sa dispara.desi trecutul a ars, e tot rece,si din scrum au ramas amintiri ce nu mai vor sa plece,ea in continuare asteapa, dar timpul trece,zadarnic lacrimeaza, nimeni nu o intelege.o liniste asurzitoare se lasa incet,si-o lacrima amara se abate spre trecut ,pasari nu mai sunt sa cante , si daca ar canta?ce rost mai ar avea?, cand totul e pierdut....ca o pana purtata de vand ce se duce spre nicaieri,si ea rataceste ,inconjurata de suflete straine,lasand in urma un trist ieri, cu gandul ca un maine vine,asteptand o toamna rece, lacrimi si suspine!........................................................................................................dulce copilarieai trecut prea repede dulce copilarie,lasand in urma cristale ce se pierd in noroi,ai trecut ca vantul, ai trecut ca gandul,te vreau inapoi, intoarcete la noi!ochii mei caprui te plang,la piept o umbra rece strang,si nu aud nimic decat un glas tampit,care in loc sa imi raspunda ma imita la infinit.ai ascuns intro cutie jocuri si jucarii,ai ascuns acolo tristeti si bucuri,as vrea ca sa revi, te rog da timpul inapoiintoarcete la noi, chiar daca ne desparte infinitul, vant si ploi.mie dor de tine dulce copilarie,unde o sa ne intalnim din nou,e doar in amintire...................................................................................................................tristetecu un suflet inecat in lacrimi,rece, de ninsori si gheata,ranit, de atatea patimi,trecand nepasator, ca un calator prin viata.un suflet dominat de singuratate,care se hraneste cu speranta,o minte odata lucida, acum pierduta-n soapte,in amintiri neclare, ce se vad prin ceata.intrun abis parca rupt, din cele mai haotice ganduri,cu un zambet, inchis in inchisori,rabdand prea multe, ninsori, ploi si vanturi,in zile fara anotimp si fara culori.intro lume anosta, inconjurata de hiene,singura, in acest abis pustiit,ploua cu regrete, ce in suflet se-asterne,blocata, intrun labirint fara sfarsit.clipe reci rupte din trecut renasc odata cu chinul,si sufletul amorteste de atata gheata,si eu am ascultat, dar nu iam inteles suspinul,poate va zambii din nou, sau poate intro alta viata.*********************************************************pe acelasi drumcu o lacrima amara si-un zambet trist pe fata,azi miam facut drum prin foc si gheata,am invatat ca timpu-i cel mai mare inamic in viata,si-am invatat ca toate pier, dar mai ramane o speranta.miam facut drum, printre lacrimi si zambete,miam facut drum prin trecut, ca sa ajung la tine,miam facut drum, printre sopte si tipete,ca sa ajung in amintire, sa privesc ce nu mai pot obtine.ce rost mai au atatea cuvinte, ca se pierd oricum,si atatea amintiri ard si le regasesc in scrum,prierdute intre scantei, cum ma pierd si eu acumprintre frunze moarte, ruine, ploi si fum.pe acelasi drum, fara un scop anume,ca un necunoscator ratacind prin lume,pun pozele deoparte, o sa le inchid pe veci,intrun seif cu toate clipele calde si reci.poate acum si tu prin vise ratacesti,sau poate nu, dar eu o sa te astept oricum,daca o sa ma cauti si nai sa ma gasesti,o sa fiu aici, ratacind pe acelasi drum.******************************************************e triste trist cum uneori nu inteleg nimic,si alteori inteleg prea multe,e trist ca uneori nu am de zis nimic,si cand vreau sa vorbesc nu e nimeni sa asculte.e trist si acest zambet, mai trist ca lacrima de pe obrau tau,si aceasta tristete da moarte multor incercari,intrun colt de suflet te voi pastra mereu, sunt trist si eu,si tristul peisaj de toamna da nastere tristelor remuscari.e trist orice odata era frumos, si doare,si razele de soare sau prefacut in ploaie,e trist ca in trecut a ars orice incercare,dar ce foc nu se stinge? si ce speranta nu moare?******************************************************timpultimpul multe lucruri sterge,dar stie sa pastreze tot ce nu trebuie pierdut,desi nu il vedem realizam ca trece,si clipele frumoase o sa le gasim doar in trecut.o lacrima ascunde un sentiment de dor,si-un zambet care poate spune multe acum,vantul care bate sterge lacrima usor,si eu sunt tot aici ratacind singur pe drum.timpul trece dar nu ma intelege,secundele scad si nu se mai intorc mai mult ca sigur,focul cea ramas intrun final se stinge,si stiu ca orice-ar fi o sa raman, tot singur...******************************************************o zi neagrasi simteam ca mor incet, ca intrun lagar de concentrare,puteam sa simt cum doare si cum orice speranta moare,cuvinte care imi torturau sufletul dar inca rezista,ca acele cuvinte pentru mine nu mai exista.si mia ramas imprimat in minte acel tablou trist,mai trist decat cea mai trista creatia a celui mai trist artist,si inima zdrobita in mi de bucati se regenereaza,si orice rana dispare si zidurile uri cedeaza.zambetul isi gaseste frumusetea renascand din amintiri,si-mi revin in gand, toate acele dulci priviri printre dezamagiri,ca timpul sterge multe dar pastreaza tot ce nu trebuie pierdut,ca nici-o amintire nu se pierde, doar rateceste prin trecut.****************************************************** prea tarziu nu vreau sa mint, nu vreau sa cer nimic, dar cred cai prea tarziu, defapt, chiar este! de ce nu intelegi? nustiu ce sa-ti mai zic, dar stiu ca a murit speranta din acea veche poveste. curg rauri de amintiri printre munti de ura, pasarile zboara si mie glusu-mi fura, si tac si-astept si tac si le privesc, si tac si-astept si-mi amintesc. se lasa noaptea si odata cu ea pustiul, si pasarile pleaca urmandusi destinul, luna e pe cer, dintre stele rasare, si tu esti tot pe-acolo pierduta-n caru mare. ************************************************************** trecutul pierduta in tristete, lacrimi si tacere, ia mai ramas durerea si ia mai ramas sa spere, suspina adanc si plange odata cu ploaia rece, afectata de timpul care greu mai trece. si tot ce aude pentru ea sunt suvinte goale, cu inima zdrobita isi simte sufletul cum moare, pierduta in tristete, frigul o cuprinde, scapa trecutul din mana si de viitor se prinde. se uita trista pe fereastra numarand frunzele ce cad, din tot ce a fost odata acum sa creat un iad, facand parte din propriul ei abis, lasand in urma vorbe care de mult sau stins. fara cale de scapare nerealizand viseaza, orice amintire care a trecut in suflet o pastreaza. razele de soare se pierd odata cu tot ce a iubit, si din trecut rasare un negru infinit. astepta timpul ca sa treaca, se pune in genunchi si plange, trecutul inapoi o cheama, o raneste, o infrange, ranita de remuscari, dezamagita spera, din amintiri trecutul doar lacrimi ii ofera. |